1 – Somesul Rece: o locatie buna, un riu bogat in peste, chiar daca e de talie mica, e mult; 900 de pesti prinsi in concurs in 3 manse intr-o zi si jumatate inseamna ceva, pe deoparte, iar un pescuit cu peste 20 de pastravi intr-o ora, dupa mansele de mai sus, spune ceva despre riul asta.

2 – Vojoita: o locatie buna pentru un concurs, cu structura de lemn acoperita cu nylon ce ne scoate din rahatul vremii de fiecare data, anul asta cu becuri destule si lumina seara, dar cu prea multa benzina la generator pentru muzica de seara.

3 – Participare: 45 de concurenti, si lume veche si noua. O participare crescinda de la an de an.

4 – Atmosfera: Super OK si relaxata, putin cam incarcata de muzica tare in noapte si baieti chefli pina la 4-5 dimineata, putini, da Hmm.

5 – Muzica: pentru ca tot nu am putut sa dorm de KW de muzica, trebuie sa recunosc am avut si bune si rele, de la Bregovici, pina la pseudo manele ardelene in care ni se mai spune inca o data, a nspe mia oara, ca ardealu e al nostru, si ca ROMANIA E PAMINT ROMINESC – nota bene, nu stiu cui. Cert e ca daca o fi vrut vreodata in istoria locului sa treaca vre-un urs sau eu stiu ce jivina pe acolo, pe trei generatii de acum in colo nici macar no sa se mai gindeasca.
Daca nu de volum, dar de continut sigur.

Am pus ceva imagini si in galerie.

Vroiam de ieri sa scriu despre concurs, dar abea acum reusesc sa ma adun pentru asta. Pastravul de aur de anul asta, a fost un concurs bun, cu multe fetze noi si mai putine fetze vechi, cu multi pesti si multa bere, relaxat si organizat OK.
Apa a fost foarte faina in prima zi si destul de tulbure duminica dimineata, cit sa rastoarne mult clasamentele. Cei care au prins ambele manse in prima zi, au avut destul noroc sa pescuiasca pe o apa buna si cu pesti destui aproape in fiecare stand, eu care am avut o mansa duminica dimineata, am facut casting si am mai dat la nimfa sa ma mai antrenez in cacaua cu lapte, povestind de una alta cu Adi Pop care m-a arbitrat.

OK, pensiunea sa ce o fi la Ic Ponor m-a surprins, pentru ca de fiecare data cind ajung colo ceva nou este facut si conditiile sint din ce in ce mai bune, manageritza de acolo este o tipa spirt, care alearga de colo colo si le rezolva pe toate, potol bun in special.

De memorat au fost placintele cu brinza si buruieni facute de Diana Bradea, care au facut istorie, cafeaua calda servita de Gyongy Nagy dimineata la spartul zorilor, apoi clatitele facute de bucatareasa simbata seara – adevarate nene; si multe altele. Shoco cu buna dispozitie tipica concursului, si echipament colorat ca de papagal, Zsolt cu incercat de betze si casting, Zoli Nagy care fiind pentru prima data intr-un concurs a prins bine si sa clasat inaintea lui Shoco si Zsolt, Adi Pop cu talpa dezlipita la bootzi bodoganind de ciuda, Paul Hanzer cu muste mici si faine si batzul lui de doua miini cu care da la nimfa, Adi Lucuta care a prins bine si ar fi putut sa intre in top 10, si bine inteles Miky care a luat potul.
Zile faine, prieteni dragi, si multa agitatie, pe care am simitit-o numai dupa ce tabara s-a golit si am mai facut un mic pescuit cu Adi Lucuta in zona podului. As mai fi stat o saptamina daca as fi putut si tot nu ar fi fost deajuns.

Echipamentul dus a stirnit destul de mult interes, padurea de betze mi-a placut si faptul ca s-au incercat o multime din ele este super OK.
Pentru finala mai aduc 2-3 betze noi, un Goran Anderson de 9,4 feet de clasa 4 si un Multi power de 9 feet si clasa 5 – betele preferate ale lui Christer Sjoberg, poate si un Opti Peak de 11 feet si clasa 3.

Daca merita sau nu sa mergi la concursuri, nu mai un lucru care sa te puna pe ginduri. Dupa mine sint evenimentele anului prin tot ce se intimpla colo. Peste inca un weekend vine finala, abea astept sa ajung acolo, Somesul Rece, corturi, 3 zile – nu trebuie sa le pierdeti.
Tudor

Joi 18 iunie am sarbatorit ziua de nastere a pictorului Leon Vreme impreuna cu invitatul nostru Valeriu Sepi (fost student la arte a pictorului, si prieten apropiat, membru al Phoenix).
Cu ocazia asta Sepi a acceptat propunerea noastra si a intrat in rindul clubasilor nostrii ca mambru de onoare.
Sepi traieste de citiva ani in Singapore, ca artist. Este un vechi muscar pasionat si isi plimba betele de musca peste tot in lume cu el. In amintirile mele, in copilarie, Sepi a fost mereu in pescuiturile noastre, fiind virusat cu muscaritul de tatal meu.
Din cei de la Phoenix, Nicu Covaci si Sepi au facut artele la Timisoara, si amindoi au fost studentii tatalui meu, apoi prieteni dragi ai nostri. Pe parcursul anilor au tinut permanent legatura si ne-au vizitat aproape cu fiecare revenire in Timisoara. Pe Nicu l-am intilnit in primavara asta, el traind acum in Spania, Sepi este in Singapore dar este in Timisoara acum pentru montarea unei piese de teatru la National ce va avea premiera in 27 iunie.
De aceea, ne-am gindit ca nu poate fi o ocazie mai buna decit sa reunim cele 2 evenimente si sa le sarbatorim impreuna.
A fost o seara frumoasa, petrecuta la gradina Banateana, unde impreuna cu citiva membrii am oferit din partea noastra noii wadersi Multi2 tatalui meu, si diploma cu titlul de membru de onoare lui Sepi, sapcute de la Loop, mititei etc.
A fost o seara frumoasa, petrecuta cu cei dragi, am baut virtos la bere si am povestit o groaza de lucruri legate de copilarie, de Phoenix, de iesirile in natura impreuna.
A doua zi dimineata eu am plecat la Pastravul de aur, Leon Vreme la Klagenfurt pentru deschiderea unei expozitii personale de pictura, asa ca nu am putut sta prea mult.
Am transmis si toate cele bune din partea lui Christer Sjoberg (Loop) ca in fiecare an, la rugamintea acestuia.

Intilnirea cu Christer a fost interesanta si plina de noutati si clipe placute. Din punctul asta de vedere, Efttex 2009 pentru mine este un mare succes.
Christer a sosit oarecum inopinat, hotarindu-se in ultimul moment, iar 2 zile in Budapesta am avut timp sa stam impreuna, sa povestim tot felul de lucruri si sa stabilim citeva lucruri pentru perioada ce va veni. E o persoana super placuta, vesela si pasionata de ceea ce face. Cu toate ca sintem continu in legatura de ceva timp, intilnirea a fost plina de lucruri noi si planuri comune.

Deci, iata citeva noutati de la Loop pentru anul viitor ( premiera absoluta ):
Loop pregateste 2 linii noi de betze, ce sint un pas superior celor existente EPIC si XACT. Aceste betze au la baza blancuri noi dezvoltate de ei si conform spuselor lui, sint mult superioare celor din prezent. Claus Frimor este principalul designer, si pina in momentul de fata sint finalizate prototipurile.
Fisele de produs arata impecabil cu toate lucrurile setate pina in cel mai mic detaliu. Epic va fi linia de virf.
Toate betzele de clasa 5-6 in sus vor fi echipate cu Xgrip, minerul hexagonal licenta Loop pe care Christer l-a dezvoltat.

Un concurs reusit cu o locatie foarte buna, un riu frumos cu potential bun in pescuit si locuri bune pe o distanta de 20-30 km.
Crisul repede este un riu frumos si cu un potential de hranire a pestilor cum rar vezi, acest lucru garanteaza posibilitatea unor capturi de dimensiuni mari.
Organizarea OK, gasca vesela si placuta, citeva fetze noi si tinere, in rest, buna dispozitie si bucuria de a ne intilni cu prieteni dragi pe care din pacate reusim sa-i vedem doar cind mergem la concursuri.

Cu toate ca nu am avut o clasare foarte buna, Crisul a fost un riu nou pentru noi si capricios din cauza furtunii din inaintea concursului, totusi am prins frumos in prima mansa la nimfa ( gen de pescuit care nu-mi place si pe care l-am practicat intensiv in mansa pentru prima data cu 10 pesti prinsi din care numai 2 au fost de masura ). O atmosfera placuta, discutii multe despre echipament si tehnici folosite.

Noi am adus pentru prima data echipamentul de la Scierra alaturi de noutatile de la Loop in masina magazin pe care o aranjam de fiecare data, si i-am gazduit pe Shoco cu betzele Cult de la Vision si pe GeorgeM cu betezle lui in suportii nostri de betze.
Cele 2 betze Loop de 2 maini pe care le-am adus Goran Anderson Signature Series de clasa 6 de 12 picioare si Opti double hand de clasa 9 de 14 picioare, echipate cu mulinete Loop Opti Speedrunner si EvotechG4 si firele dedicate au fost pe departe dupa mine piesele de baza ale echipamentului nostru.
YellowLine-ul de generatie 2, a fost si el prezent in set, si a atras destul de multa atentie.
Scierra a fost prezenta cu 4 betze de clasa 3-4-5, mulinete, fire, lieder-e, jackete, wadersi, bootzi, genti si accesorii.
Mult echipament, dar si multi concurenti.

Pentru noi ( eu, Titus si Virgil ), acest concurs a fost o deschidere in adevaratul cuvint a sezonului de munte, alaturi de prieteni dragi, alaturi de povesti, clipe placute.

Mindri sintem si de programul grafic pe care l-am oferit dar mai ales de cupe; la care Bibanu sa dat in petic ca de fieare data.
Tudor

E un mesaj pe care il scriu cu greu, si pe care nu as vrea sa-l scriu vreodata, dar viata are regulile ei indiferent de dorintele noastre.

Sergiu Stirbu nu mai e printre noi.

Prieten drag; “unul din cei trei Muschetari”, foarte apropiat de noi toti, nu numai de generatia tatalui meu, un om de o eleganta, bun simt si bunatate rar intilnite, membru de onoare al clubului nostru.
Fiecare intilnire la club sau pe apa era o bucurie pentru noi toti, povesti, buna dispozitie. Seri de legat muste in atelierul tatalui meu, toate aveau un farmec aparte. Altfel spus bucurie si frumusete de a trai.
Ultimul sau proiect a fost expozitia prietenilor sai ( Leon Vreme si Ion Sulea Gorj ) la Sevilla la Consulatul Romaniei, expozitie ce se afla in curs, si unde ar fi dorit ca impreuna cu prietenii sai sa viziteze Spania si cu batzul in mina. DIn pacate el nu a putut sa plece, lasind ca prietenii sai sa fie acolo si pentru el.

Inhumarea a avut loc miercuri 13 mai in Timisoara la Cimitirul din Calea Buziasuluii la ora 13. Am depus o coroana de flori din partea clubului si una din partea prietenilor sai apropiati Leon si Jean, care nu au putut fi prezenti, ei fiind in Spania.

Duminica la ora 11 a avut loc lansarea albumului monografic a pictorului Leon Vreme – Itinerarii artistice: de la natura la structuri cromatice abstracte.

Desi nu este o actiune declarata direct a Clubului, ea are in spate defapt suportul nostru al fiecaruia dintre noi si este una din actiunile noastre.
Lansarea a avut loc la sediul Fundatiei Interart Triade din Timisoara, si a fost corelata cu vernisajul unei expozitii de pictura cu cele mai recente lucrari ale artistului, si un recital sustinut de Alexandra Gutu – violoncel, Gabriel T. Popa – vioara, Sorin Dogaru – pian.
A prezentat criticul de arta Ileana PINTILIE.
Albumul este editat de Fundatia Interart TRIADE, in cadrul programului Maestrii Timisoarei, alaturi de Idea Design & print Timisoara, si sustinut financiar de catre Consilul judetean Timis, Idea Design & Print Timisoara si partenerii si colaboratorii acesteia ( Clubul nostru ).

Expozitia ramane deschisa in perioada 15 decembrie 2008 – 15 ianuarie 2009, la sediul Fundatiei Interart Triade, din Calea Martirilor nr. 51/45, Timisoara.

O prezenta numeroasa afacut ca acest eveniment sa fie reusit si placut, el a reprezentat una din cele mai ample actiuni ale noastre din 2008. Pe linga asta, sarmalute de post, vin fiert, si tuica fiarta a fost un argument suplimentar pentru reusita.

Acum ne putem gindi in liniste la Sarbatori, dupa un an plin de evenimente si actiuni, putem sa ne facem planurile pentru anul viitor.

S-a dus si finala de anul asta, timp frumos, lume multa, atmosfera placuta.
Bogdan, ca de obicei s-a ingrijit de organizare, si atmosfera a fost super placuta.
Nu probleme, nu contestatii, nu ciupeli si shuturi in fundul nimanui.
Apoi, nimic nu se compara cu cafeaua calda de dimineata, cind ai un deget de gheata pe cort.
Lumea a fost placuta si destinsa, incit ai fi putut sa stai in concurs si o saptamina, si tot nu era destul.

Pentru prima data am participat si noi cu o echipa de la noi, care chiar daca nu a avut cine stie ce rezultate, a fost acolo – asa ca primul pas a fost facut; “Loop-ii” cu Shoco in imagine.

Pentru mine, Finala a fost reusita si cu rezultate previzibile, chiar convenabile, pentru ca Shoco este campion pe merit.
Faptul ca el a luat acum premiul nostru (un S1waterbike) este o bucurie pentru mine, pentru ca a fost de mult atit de aproape de ea, si oricum era in planul meu sa primeasca una. Acum a cistigat-o, si o merita din plin.

Somesul Rece, ca riu si capturi, a fost sub asteptarile mele, si pescuitul pentru a avea macar un pastrav de masura mi s-a parut un pic ridicol. Probabil ca impresia asta este data de pescuitul in austria unde o dimensiune medie era intre 30 si 40 de cm.
Apa a fost limpede si mica, cu locuri frumoase – dar bulboanele erau deja greblate de localnici care scot virtos din apa tot ce inoata, bineinteles sub privirea blinda si obladuitoare a celor care ar trebui sa pazeasca prima apa din tzara cu un regim catch & release declarat….

Magazinul Loop ambulant al nostru a fost cu succes, asa ca trebuie sa facem o noua comanda pentru ca am ramas fara o groaza de item-uri din stoc.

Brief – un concurs placut, reusit, organizat cu drag – rezultate bune – as mai merge la din astea si zilnic daca se poate.
Tudor

Ne-am intors de pe Krimml si din zona Mittersill unde am avut citeva zile de vis pe apele gestionate de cei de la Braurup – (daca cei de la Romsilva ar avea macar un neuron in cap, ar putea sa vada ce se poate face cind ai ape in gestiune pe termen indelungat (dar asta este o alta discutie)).

O zona de vis: ape limpezi si frumoase, in zone deschise si usor de abordat, peshte nu gluma, fintinel, curcubeu, indigen si lipan mai mult decit poti sa-ti imaginezi, pescari civilizati, capturi greu de numarat – ce mai tura vura, daca vreti sa simtiti ce inseamna un pescuit de vis, asta este sigur un loc care merita incercat.

Am petrecut citeva zile in zona Mittersill, la Braurup, un hotel, berarie, magazin de pescuit si cel mai important lucru, ei sint proprietarii unei zone vaste de ape de munte pe care le gestioneaza de pe vremea lui Imparatului Franz Josef (32 de afluenti a Salzach-ului, o portiune de 50 km din el si 17 lacuri alpine).
Asadar noi nu puteam sa ne orientam decit pentru citeva locatii de pescuit, am ales: Krimml deasupra cascadei, Holersbach deasupra lacului, Amerbach, Elisabetsee si Hintersee. Ape frumoase, pline de peste, la altitudini de 800 – 1600 m.
Locurile sint de o frumusete rara.

O adevarata vacanta, pe Krimml dupa prima zi, am fost asa de incintati incit am mai petrecut 2 zile de pescuit acolo. Capturile au fost majoritar de pastrav indigen, si numeroase, (12 pe o zi era slab, cam 25, 30, 40 de bucati era normal acolo) dar asta e cel mai putin important, frumusetea pescuitului, atacurile la uscata, berea de casa, wurst-i, si snitzell, asta intregeste schema unor zile placute.

Musca cea mai folosita a fost Adams in varinta parasuta pe cirlig de 14.

Ajung mai greu sa postez ce si cum a fost, dar acum pot sa pun citeva lucruri care imi trec prin cap dupa concurs.
Cupa 3 Lacuri a fost un concurs huge, si alaturarea concursului de spinn a devenit pentru prima data un lucru greu de tinut in mina. Organizatorii, Renel, Andrei, erau pina peste cap cu toate, de abea reuseai sa scoti un civint de la ei. Un efort imens, de apreciat, dar nu de dorit.
Din punctul meu de vedere, in scurt timp va trebui decisa despartirea in doua concursuri independente cu locatii diferite si cel mai bine in date diferite.
Sponsori multi, colaboratori si echipe de spinn cu banner-e si sustinatori multi. Inghesuiala mare.

Concursul de lac pentru fly, dincolo de faptul ca cleanul rules la Belis, poate sa fie un concurs frumos si cu capturi deosebite ca marime.
Perioada de depunere a icrelor la clean, ce se desfasura in toi acum la Belis, a facut ca fiecare captura in concurs sa fie mai muncita ca nici o data. Asa ca s-a prins putin, mici, si greu.
Atmosfera intre muscari a fost lejera si corecta. Pot sa spun ca mi-a placut faptul ca ne cunosteam toti intre noi, si respectarea criterilor de concurs s-a facut pe baza de respect reciproc, de catre toti, absolut OK.
Faptul ca a aparut o mica discutie in jurul lui Shoco, pe tema pescuirii dupa incetarea primei manse, dar a fost mai mult o frectie – in sensul ca o neatentie la timp/ceas si faptul ca nu s-a strigat Gata Mansa!! – cu care ne-am obisnuit cu totii, a facut ca incheierea mansei sa fie imprecisa nu numai pentru el ; – dar, cum ar fi concursurile daca nu s-ar ivi mici frectii intre participanti, iar Shoco are un nimcioc de competitie pentru asta!

Fiecare a incercat tehnici de tot felul, eu am adoptat un lucru simplu: polylieder sinking pe firul meu de clasa 3 floating pentru a duce mustele la nevoie pe la 10-20 cm sub oglinda apei, si tandemul de babyfish de 10 si black zulu de 10 mai paros si facut cu 2 pene hackle-ul, negru peste corp si maro la cap.
Startegia mea a fost simpla: intru in masa fara graba si verific malurile pina dau de o zona in care trag clenii, aici S1waterbike e cheia lucrurilor, si cind am ajuns acolo si i-am depistat, ma opresc si barberesc cit pot. Belis-ul il stiu de ani de zile, si locurile bune pe care le stiam pina acum s-au redus in perioada asta cu mult, dar insistenta a dat rezultate.
Pentru inceput am facut o linie de test care continea baby fish-ul si la capat o musca de pastrav gri de la Pupu, scopul a fost sa gasesc mai repede unde stau clenii mici adunati, apoi cind i-am gasit am pus Black Zulu meu si am insistat. Lacul fiind scazut majoritatea structurilor de sub apa unde gasesti de obicei pestii adunati erau afara cu mult, asta insemna pentru mine ca nu prea ii voi gasi in locurile cunoscute. Strategia a dat rezultate, si desi am acoperit o mare parte din sectoare, in fiecare sector am gasit doar un singur loc cu pesti adunati care sa aiba o dimensiune apropiata de cea de punctare.
In prima mansa am prins 8 cleni care punctau, in a doua 6 si un ultima 4.
Asa am ajuns pe podium.

Cam asta a fost! Fain, cum zic banatenii.

Tudor